De ce ii judecam pe altii?

Vezi cum ii judeci tu pe altii? 

Eu doar te-am sfatuit asa... prieteneste!

La radio-ul unde emit mai vorbim si diferite subiecte despre relatiile dintre oameni. Unul pe care as dori sa-l abordez este despre responsabilitatea de a-ti asuma vina sau de a pasa-o asupra altora. Mereu cineva este vinovat, mereu cineva trebuie sa se schimbe, cineva trebuie sa ne dea, sa vina spre noi...
"Mai mult decat atat, noi tindem sa credem ca tot ce se intampla isi are cauza undeva in afara noastra. Uneori pasam responsabilitatea oamenilor dragi ("daca el/ea s-ar schimba, as fi fericit"), alteori sistemului ("totul mi se intampla din cauza ca sistemul este defectuos, legile nu sunt in regula"), parintilor ("eu sunt asa acum pentru ca parintilor mei nu le-a pasat de mine")"

Care este parerea sau atitudinea voastra?

Noua oamenilor ne place sa dam vina pe altii.Ne place sa ne eschivam.Suntem ca niste copii care arata cu degetul inspre celalalt.Si gata.Cu asta credem ca am scapat.Nu recunoastem ca ceea ce suntem acum,ceea ce am devenit,e rezultatul alegerilor pe care le-am facut.E rezultatul deciziilor pe care le-am luat.Uneori trebuie sa ne asumam responsabilitatea si sa nu dam vina pe nimeni.Nici macar pe Dumnezeu.

Sa nu uitam, insa, ca sunt si cazuri in care altii sunt vinovati. Pana la un punct. Si nu trebuie sa generalizam. La un moment dat, daca nu poti trece de influenta vinei altuia, esti singurul vinovat. Momentul in care ai constientizat, e momentul in care poti incerca sa schimbi ceva. Daca tu nu poti, vina incepe sa-ti apartina.

Pe cand eram tinerica, aveam si eu impresia ca mai mult ceilalti sunt de vina, ca sunt orbi si nu vad adevarul si aveam orgoliul sa cred ca acel adevar al meu este unic si solid. Fireste ca m-am inselat de multe ori si adesea vina era numai si numai a mea. Cu timpul ''mi-am bagat mintile in cap'' si am invatat din mers sa accept ca fac si eu o gramada de greseli. Si am mai invatat sa nu ma mai rusinez cu asta si sa incerc negarea, pentru ca si greseala apartine oamenilor si adesea poate sa fie indreptata. Iar atunci cand ti-o asumi, este totul in ordine si poti trece deja la reparea ei, pe cand tot negand-o, doar te umpli de amaraciune si ramane si suspiciune in urma.
Ba chiar risti sa primesti stigmatul de mincinos, ceea ce este nu numai neplacut ci si grav.

Doro are dreptate,nu ne ajuta cu nimic sa cautam sa dam vina pe altcineva sau pe cineva si sa ne gasim diverse justificari:"nu as fi facut asa daca nu s-ar fi intamplat sa..."Deseori o persoana este inclinata sa isi nege greselile si esecurile atribuindu-le circumstantelor exterioare sau altor persoane.Este un mecanism de aparare,pentru a evita recunoasterea defectelor si greselilor proprii fata de noi si fata de ceilalti(ne convingem pe noi si pe ceilalti ca nu este vina noastra,ca in circumstante diferite nu am fi gresit).
Daca incercam sa facem din greseala noastra un accident,daca fugim de responsabilitate,daca nu recunoastem ca noi suntem cei care am dat-o in bara,ca stim asta si ca o regretam,atunci scuzele noastre nu vor valora foarte mult.

Vica, cred ca trebuia sa pui ghilimelele in alta parte. Cred ca Aella voia sa ne stie propriile pareri. Zic si eu.