Programarea neuro-lingvistică

Rezumarea primului mesaj :

Programarea neuro-lingvistică, abreviată NLP, a fost creată in jurul anului 1976 de Richard Bandler (matematician şi student în terapia gestalt) şi John Grinder (lingvist). Ei şi-au propus să descopere structura excelenţei umane. La început ei şi-au îndreptat atenţia asupra studierii amănunţite a magicienilor terapeuti a vremii, cum au fost Fritz Perls (terapia gestalt), Virginia Satir (terapia familiei) si Milton Erickson (hipnoterapie). Cei doi initiatori si grupul de persoane care au contribuit la dezvoltarea sa ulterioară, au preluat si sintetizat o serie de concepte apărute anterior in cibernetică si teoria sistemelor, a caror reprezentanti au fost Gregory Bateson, Virginia Satir si Milton Erickson.

La inceputul anilor 1980, NLP'ul era considerat un progres important in psihoterapie si consiliere, atragând astfel interesul cercetatorilor din consiliere si psihologie. La mijlocul anilor 1980 analizele publicate în "The Journal of Counseling Psychology" si "National Research Council (1988; NRC)" au aratat putine date care sa sustina teoria despre sistemele reprezentationale sau despre ideile de baza din NLP astfel interesul cercetatorilor a scăzut.

Pentru ca numele de Programare neuro-lingvistica, te duce cu gandul la neurologie, informatica si lingvistica, NLP'ul a fost vandut ca si o "stiinta noua". Scepticii sustin ca este o "teorie sau un mod de tratament psihologic nedemonstrat" si una din multele psedostiintifice (sau "New Age") forme de psihoterapie care au aparut in domeniul sanatatii mintale. Puţini practicanti si-au prezentat datele culese pentru a fi revizuite si analizate de colegi si pe majoritatea nu ii intereseaza ca teoria sa fie validata empiric.

NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective“, având ca obiect de studiu descoperirea (elicitarea) si modificarea structurilor („programelor“) care iau nastere din interactiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro“), limbaj („lingvistic“) si mediul inconjurator. Demersul lui Bandler si Grinder a fost îndreptat spre gasirea răspunsurilor la întrebarea cum anume functionează oamenii şi mai puţin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe solutie si pe proces.

In esenta ei, NLP desemneaza o atitudine de curiozitate, pasiune şi dedicare în studiul comportamentului uman şi al modalităţilor de îmbunătăţire al lui.


NLP este o stiinta a comportamentului uman cu urmatoarele aspecte:

1. ca epistemologie ea detine un sistem de cunostinte si valori

2. ca metodologie ofera procese si proceduri pentru aplicarea cunostintelor si a valorilor

3. ca tehnologie ofera tehnici (tools) de aplicare a cunostintelor si a valorilor


Programarea neuro-lingvistică este fundamentată pe un număr de axiome de bază:

1. "Harta" despre lume este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă;
2. Fiecare comportament are la bază o intenţie pozitivă, în cadrul hărţii despre lume a persoanei in cauză;
3. Nu putem să nu comunicăm, orice comportament (chiar şi tăcerea) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
4. Nu există greşeli, există doar feedback;
5. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
6. Înţelegem mult mai uşor şi mai bine ceea ce ne este deja familiar.
7. Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anumită.
8. Oamenii posedă deja toate resursele necesare dezvoltării personale
9. Corpul si sufletul uman fac parte dintr-un sistem complex, in cadrul căruia se influentează reciproc


Sursa : Wikipedia.

De acord cu tine Pitu!

Parerea mea este alta. Eu n-o percep ca fiind doar negativa / agresiva, depinde in mare masura de tehnica folosita.

Un articol interesant despre manipularea psihologica gasiti AICI

Manipularea psihologică este un tip de influență socială.....Influența socială nu este în mod necesar negativă.

Dar manipularea este, asa ca orice mijloc prin care cineva incearca si reuseste(poate, ca e cu semnul intrebarii) sa induca o anumita stare unei anumite entitati in scopul obtinerii unor anumite interese(am repetat intentionat termenul "anumita"), e de condamnat.

Nu conteaza ca mai adaugam langa "manipulare" si alte chestii, gen "psihologic", tot aia e.E o forma de a transforma fara voie,in ciuda dorintii proprii si asta doar pentru ca altcineva hotaraste ce e mai bine...normal ca din punctul lui de vedere.

Unii oameni, cand aud de psihologie(in orice context),au impresia ca e ceva benefic.Dar,asa cum am zis, manipularea nu e...sau e(dar nu pentru cei asupra carora se practica).

Oricat ma straduiesc sa fiu buna si sa vad roz acolo unde-i gri, nu pot.
Daca habi reuseste, felicitari ei

Pot, pentru ca mi-am propus asta....si mai am si convingerea ca este posibil. Totul se rezuma la felul in care percepi lucrurile.

Am citit un articol interesant despre cum sa scapi de dependenta emotionala. Tehnica descrisa de autor o aplic de foarte mult timp si sunt multumita de rezultate.

Ati observat ca suntem tentati sa ne atasam emotional de persoanele care ne hranesc orgoliul? Sunt persoane pe care le acceptam in viata noastra ( si le cautam compania ) deoarece ne fac ca se simtim bine cu noi, ne ajuta sa avem o impresie mai buna despre noi. Acest lucru este gresit si trebuie corectat.

La polul opus sunt persoanele pe care le respingem si le evitam, sau incercam sa le apropiem facand eforturi imense de a le schimbam parerea, deoarece au tendinta de a ne critica. Cum ne atasam emotional de aceste persoane? Daca le evitam prezenta inseamna ca suntem in defensiva, stim exact care este pozitia lor fata de comportamentul nostru si asta ne creaza o stare de discomfort. Refuzam sa fim criticati deoarece refuzam sa ne recunoastem greselile, si orice interactiune cu aceste persoane ne declanseaza o stare de nervi care nu se incheie cu odata cu disparitia acelei persoane din campul nostru vizual. Starea de nervi o resimtim mult timp, dezvoltand o un soi de "alergie" ce se declanseaza de fiecare data cand ne gandim la persoana care ne-a criticat, sau de fiecare data cand dorim sa facem ceva ce stim ca ar deranja pe altii.
Daca facem eforturi sa fim pe plac celor ce ne critica, sau incercam sa le schimbam parea despre noi, inseamna ca ne-am atasat emotional de acele persoane si avem nevoie de acceptul lor pentru "a fi".

Oricare ar fi situatia in care va regasiti trebuie sa luati atitudine. Nu este normal sa va traiti viata dupa reguli impuse de altii.


Citeste aici cum sa scapi de dependenta.

Foarte interesant. Si eu mi-as dori sa ma detasez de starea de nervi pe care mi-o provoaca un anumit comportament. Mai ales ca e al sefului. ) Si pare mult mai complicat decat e, sunt sigura. Dar na, unele lucruri necesita mai mult timp pentru a fi rezolvate. Cat despre relatiile care ne fac sa simtim ca avem aripi, nu am nimic impotriva sa devin dependenta de una!

Vio, ori m-am exprimat gresit, ori trebuie sa fac precizari suplimentare.

Atasamentul emotional este Ok, pe cand dependenta este nociva. Prin dependenta lasi loc manipularii. Daca starea ta emotionala depinde de de ceva exterior tie ( iti face sefu zile fripte, iubitul/ partenerul te dezamageste prin atitudinea pe care o are fata de tine, etc) atunci este cazul sa te intrebi de ce te afecteaza aceste lucruri. Parerea sau atitudinea altora este mai importanta decat ceea ce esti tu? Cine sunt ei sa-ti dicteze tie cum / ce sa simti?
Ti se pare nedrept ca te ranesc? Te ranesc deoarece le permiti asta prin dependenta pe care ai creat-o.

Ofera afectiunea celor ce o merita si nu astepta ca altii sa se schimbe pentru a te satisface pe tine.

Ati observat ca suntem tentati sa ne atasam emotional de persoanele care ne hranesc orgoliul?

Depinde , daca ai un caracter orgolios sau nu , daca simti nevoia sa fii abrobat , laudat in ceea ce faci sau esti constient de propria-ti valoare . In acest caz nu prea suporti sa fii ''periat'' si asa zisul atasament nu exista .

Refuzam sa fim criticati deoarece refuzam sa ne recunoastem greselile, si orice interactiune cu aceste persoane ne declanseaza o stare de nervi care nu se incheie cu odata cu disparitia acelei persoane din campul nostru vizual. Starea de nervi o resimtim mult timp, dezvoltand o un soi de "alergie" ce se declanseaza de fiecare data cand ne gandim la persoana care ne-a criticat, sau de fiecare data cand dorim sa facem ceva ce stim ca ar deranja pe altii.

O critica poate fi pe buna dreptate sau din rautate .
Daca nu acceptam critica cand suntem vinovati tot la orgoliu ajungem care a fermentat precum drojdia pusa cu zahar la caldura si da pe afara ... cand te critica cineva sub nivelul tau si o face din invidie sau rautate nu se merita sa te consumi , sunt atatea lucruri frumoase pe care sa-ti cheltui energiile ...

Corect!

Eu am vrut doar sa subliniez importanta independentei emotionale fata de factorii externi. In loc sa ma infurii gandidu-ma obsesiv la ce cred altii despre mine mai bine investesc aceasta energie in ceva util pentru mine.

La fel de corect este si faptul ca orgoliul este cel ce ne impiedica dezvoltarea personala.
Daca adun in jurul meu oameni care sa aprobe tot ce fac si sa ma perie inseamna ca am o problema grava si nu suport critica. Inseamna ori ca n-am incredere in mine si am nevoie de aprecierea altora, ori am o impresie exagerat de buna despre mine si am nevoie sa fiu permanent in centrul atentiei, in cazul asta pe langa un un orgoliu exacerbat am si o nevoie exagerata de a-i manipula pe ceilalti.

Si daca te critica cineva peste nivelul tau, ce faci umbro?

Habi, pentru mine atasamentul e tot un fel de dependenta. De aia am si folosit termenul. Emotiile ne conduc mai mult(si pe mai multi) decat ne-ar placea. Primul pas e constientizarea. Si abia de aici incepe greul! Iar glumesc, cum am facut-o si mai sus.
Hab,i pentru post. Imi sunt extrem de folositoare reminder-urile.