Romanul s-a nascut poet

Poezia, atat de frumoasa si totusi, atat de putin apreciata in ziua de azi.
Cand lumea e coplesita de textele lipsite de valoare ale majoritatii cantecelor, de vulgaritatea articolelor ce se vor de senzatie si care spala in public rufele cuplurilor mai mult sau mai putin celebre, de presa ce scoate la iveala alte si alte acte de coruptie ale politicienilor nostri mult-iubiti, cine sa isi mai incarce sufletul cu poezie, cu lirism, cu sensibilitate?
Hai sa ne aducem aminte de marii nostri poeti.
Hai sa rezervam un spatiu din timpul nostru pentru a-i citi pe cei care nu sunt inca mari, dar poate o sa devina.
Hai sa dam o sansa poeziei si prin ea, sa dam o sansa sensibilitatii noastre.


Toate poeziile postate, care NU sunt insotite de un comentariu din partea celui care le-a postat, vor fi sterse.

Citind-o azi pe Magda Isanos, am dat peste o poezie ce mi s-a lipit de retina si de suflet. Am citit-o si recitit-o si am citit-o iar. Se potriveste oarecum cu ultima mea "iubire".

Daruri
Magda Isanos

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care
il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti
tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si
nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului
ape.

Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca
ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui
mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci
de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.

Acestea toate
să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul
meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.


Mi-a placut tare mult bucatica asta :  

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,

Frumoasa poezie , cu o umbra de tristete dar si optimista in acelasi timp   ...

Mi-a placut mult prima strofa , probabil si pentru ca ''mi se potriveste ''  :

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care
il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.''

Ciudat cum reusesc sa ma indragostesc tot de oameni nepotriviti

In gluma vroiam sa-ti spun ''probabil esti o ciudata'' .. dar stiu ca nu este asa , in plus m-as contrazice prin ce-am spus anterior la citatul zilei .

Inca o poezie interesanta de-a Magdei Isanos.

Barbatul

Umplând încaperea si inima toata,
barbatul veni de-afara, din zloata;
glasul lui mare facu sa se sperie focul.
Suduia lepadându-si cojocul.

Parc-ar fi un stejar stufos,
gândii în taina, dar era frumos.
Se supara si-ndata râdea.
Acum-am sa-l fac sa nu mai poata pleca.

“Tu esti subtire si agera ca o nuia,
îmi spunea uneori,
esti plina de ghimpi si de flori;
teme-te de mâna mea, c-ai sa mori…”

Puterea izvora potolit,
din bratele si pieptul lui dezgolit…

Doamne, fa-ma ca Dalila, vicleana,
când o da geana prin geana,
sa-i aflu taina si sa-l robesc
visului meu pamântesc.


El o bruta, ea o floare... Poate ca nu-s singura ciudata. Poate ca toate suntem niste ciudate

Interesanta viata de motan!  
De ce mi se par asa de triste versurile astea? 

Nichita Stanescu- "Viata de motan" Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. La ora când târâş-grăpiş zăpada nopţii se adună eu, cocoţat pe-acoperiş, să urlu a pustiu la lună. Şi-atuncea, şapte gospodine să dea cu bolovani în mine şi să mă-njure surd, de Domnul, că le-am stricat, urlând, tot somnul. De sus, din vârful săptămânii, să le rânjesc urlat, scârbos: iubesc doar locul nu stăpânii, precum fac câinii pentr-un os. Şi iarăşi şapte gospodine să dea cu bolovani în mine, iar eu să urlu, urlu-ntruna atât cât n-o apune luna. Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. Când zorii ziua o deznoadă să mă tot duc, să mă tot duc şi tinicheaua prinsă-n coadă s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc. Jegos şi obosit, apoi, cu maţele în liturghie, să mă adun, să mă-ncovoi prin albiturile-n frânghie. Ca-n faţa unui şobolan spinarea să mi-o fac colan să scuip, să scuip şi-n urmă iar hai-hui să plec pe străzi, hoinar. Pisicile de prin vecini să le gonesc pe la pricini, să-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. Iar când o fi uitat să mor la cârciuma din mahala sorbită-n calea pumnilor posircă acră viu să stea. "Hei... viaţă, viaţă... ieşi din cort hai, pune-mi-te iar pe danţ... te uită... zace colo-n şanţ motanul mort, motanul mort..."

M-am procopsit , de George Toparceanu

La 8 ore fix in strada
pe trotuar o asteptam
se zvonea din gura lumii
cum ca fata ar fi cam…

Ba mai mult decat atata
soapte rele ici colo
ajungeau pana la mine
cum ca fata ar fi o…

Cam si o putin imi pasa
zica lumea cat o vrea
daca fata e frumoasa
poate fi si cum si prea

La inceput facea fasoane
da la urma se lasa
ce vrea domnul de la mine ?
domnisoara, as vrea sa…

Am vorbit noaptea acasa
domnisoara m-astepta
soapte, strangere in…brate
sarutari hmmm..etcetera…

Nu mult timp dupa aceea
am aflat cine era
si acuma ma caiesc
fata ma-ntelegi…era prea prea…

N-avui insa incotro
lucrul, vezi se petrecu
si fiindca fusese o..
m-alesei in urma cu…


Daca as fi citit poezia fara sa-i cunosc autorul cu siguranta nu i-as fi atribuit-o lui Toparceanu ... pana la urma nimic dubios , doar o poezioara amuzanta  .
N-o stiam , ascultam o sceneta pe youtube , '' Caramitru Malaiele , cate-n luna si in stele '', cei doi recita multe versuri , au un dialog spumos , pacat sa nu-i vizionati daca va place genul
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Eminescu cu a sa poezie ''Replici ''

Poetul
Tu eşti o undă, eu sânt o zare,
Eu sânt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sânt o stea -
Iubita mea.

Iubita
Tu eşti o ziuă, eu sânt un soare,
Eu sânt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sânt un templu, tu eşti un zeu -
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sânt regină,
EU sânt un haos, tu o lumină,
Eu sânt o arpă muiată-n vânt -
Tu eşti un cânt.

Poetul
Tu eşti o frunte, eu sânt o stemă,
Eu sânt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc -
Şi te iubesc!

Iubita
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet -
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu -
E tot al tău.

Putin cinica iubita in ultima strofa , il trezeste pe poet la realitate    :
''O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu -
E tot al tău''      
 
_________________
''Ori de cate ori lumea este de acord cu mine,
simt ca eu trebuie sa fi gresit.'' O.W.

Eu crsc ca e darnica in ultima strofa. I se daruie toata.

Cred, scuze.
Itina, versurile alea ti se par triste pentru ca asa sunt. Mi-au lasat o jale in suflet cand le-am citit... O zbatere-i viata, de la inceput la sfarsit.

atat de simplu a scris:Eu cred ca e darnica in ultima strofa.  I se daruie toata.

Iubita se refera la sufletul lui , care arde dar in care ea nu exista de fapt , sunt doar trairile lui  si numai ale lui ... e felul in care ne dam foc singuri si nici  nu ne mai stinge ... umila mea parere ...

Ai dreptate. Ce-oi fi inteles eu dimineata? E vorba de sufletul lui. Aoleu, incep sa dau rateuri.

Hormonelul ?

Îi lipsea o singură pană dintr-o aripă,
Ca să fie o pasăre întreagă
Iar noi, superesteții, i-am mai smuls una din cealaltă aripă
Pentru simetrie.

Carmen Galin


Se spune că cei obsedați de simetrie sunt șui. Deci tot secretul e în obsesie, nu în asimetrie.