Intre critica si admiratie

pitulicea_de_stepa a scris: Fiecare s-a gandit la propria piele, asa cum a facut si Paunescu.

Tocmai asta spuneam. Ca nu avea de ce sa se gandeasca la propria lui piele din moment ce era convins de genialitatea si bunatatea lui Ceausescu. Altfel, dupa 1990 s-ar fi lepadat de el cat se poate de repede, dar nu a facut-o, cu toate neajunsurile pe care i le-ar fi cauzat.
Afirmatia ca nimeni nu ar fi luptat atunci este falsa. De la rezistenta din munti din anii 50, pana la Paul Goma in anii 60 si 70 si la revolta de la Brasov, au fost multe acte de lupta anticomunista si apoi si anticeusista, numai ca despre multe dintre ele nu s-a stiut nimic, pentru ca sa se pastreze imaginea de "popor strans unit in jurul". De pilda in noiembrie 1989, un grup de studenti din caminul Avram Iancu in care stateam, au plecat la Bucuresti cu pancarde impotriva lui Ceausescu si a comunismului. Au defilat cu ele in fata comitetului central in prima zi a celui de al XIII-lea congres. Desigur ca au fost arestati si au stat in inchisoare si ancheta cateva saptamani, pana prin 23 decembrie. Cu siguranta ca nu stiau ca Ceausescu va cadea pana la sfarsitul anului. Si a existat destul timp pana a cazut Ceasusescu sa li se faca de petrecanie, asa ca nu si-au asumat acel risc nu pentru a deveni super-staruri cateva luni mai tarziu.
Din pacate, a existat o vreme cand politica apasa asupra vietii de zi cu zi. Pentru unii a fost intr-un grad mai mic sau mai mare insuportabil, pentru altii a fost mai mult sau mai putin bine, inclusiv pentru cei care cresteau porci cu gramada ca sa ii vinda si sa punaban peste ban datorita ratiilor la carne.

Eu unul nu am scris ce am scris ca blam. Preda este blamat uneori literar, dar nu pentru ultimul volum din Morometii ci pentru Delirul. Erai oricum prea tinerica atunci ca sa simti ce a insemnat comunismul si ceausismul. Pe cand ai ajuns la 18 ani toate caile erau deja deschise in fata ta, asa ca e normal sa nu ai deloc apetit pentru politica: pe atunci nici nu mai conta.

Ce sa spun acum?Ca anumite versuri nu imi spun nimic?Ca eu sau tu am fi fost mai buni intr-o anumita perioada?Ca eu sunt un monument al onestitatii, raportat la tine?Normal...Nu e prea simplu de judecat?Doar ma intreb...

fotohobby a scris:.... Erai oricum prea tinerica atunci ca sa simti ce a insemnat comunismul si ceausismul. Pe cand ai ajuns la 18 ani toate caile erau deja deschise in fata ta, asa ca e normal sa nu ai deloc apetit pentru politica: pe atunci nici nu mai conta.

Da, am acordat un vot din greseala...nesemnificativ, oricum...La 18 ani nu se simtea, dar la 22 da? Nu am cuvinte..sincer:m-ai lasat fara cuvinte!

Cu siguranta si tu te-ai schimbat intre timp, asa ca e normal sa-l intelegi altfel acum.

Poate incerci experienta si cu Nichita Stanescu.

Mie imi place cum scrie Cartarescu.Nu stiu ce vor unii sau unele:sa citeasca basme care se termina frumos?

Eu nu ma iau dupa ce spun altii.Trebuie sa ma lamuresc de una singura.Daca cineva e destul de criticat, atunci sigur imi voi dori sa vad de ce e asa.

Poezia lui Cartarescu nu am citit-o. Doar proza de dinainte de 1989 si aceea mi-a placut. In ultima vreme nu am mai citit ce a mai scos, asa ca nu ma pot pronunta.

Cioran. Nu felul in care aseaza/croseteaza cuvintele, gramatica sa e perfecta ca si trairile de Sfinx crestinat, ci insasi ESENTA ideilor lui, adulator al Nimicului, creionul sau ros de carii si timp, desenand sfinti dantuind in c***l gol peste imaginea unei lumi unde golul umple firescul. Nimic despre fluturi, si suspin, si albastru, si suflet daruit si primit in causul palmelor .... A fost una din putinele dati in care am simtit, aproape palpabil, raul organic.

Eu nu simt asta cand il citesc pe Cioran.Simt doar un suflet singur in cautarea adevarului, a perfectiunii.Si da, poate parea cinic.Din punctul meu de vedere, descrie lucrurile exact asa cum sunt, fara pic de cosmetizare.