ANECDOTE ... cu si despre oameni celebri

Rezumarea primului mesaj :

Dirijorul si pianistul german Hans von Bulow (1830-1894) era foarte impulsiv si cobora adesea diapazonul discutiilor cu instrumentistii la un nivel neingaduit. La o repetitie cu orchestra unei opere din nordul Germaniei, i-a jignit fara motive intemeiate pe membrii acesteia. Unul dintre ei, scos din sarite, s-a rastit la marele dirijor:
- Ce te ratoiesti asa la noi, de parca dumneata ai fi inventat praful de pusca?
A fost acum randul lui Bulow sa se simta insultat, asa ca a mers la director sa reclame. Acesta il asculta in tacere si incerca sa-l impace, apoi ii spune, zambind subtil:
- Maestre, sa fim sinceri. Nu-i asa ca nu dvs. ati inventat praful de pusca?

Ala care-a scris-o a citit cu siguranta pildele lui Esop.

Într-o scrisoare din august 1906, Constantin Dobrogeanu-Gherea îi recomanda ironic prietenului său I.L. Caragiale să-şi extragă măselele (din cauza cărora acesta ar „trage la măsea”) dacă vrea să scape de bolile de care se plângea că suferă. „Măseaua cere udeală [= băutură], udeala produce umezeală, umezeala produce igrasie la ficat”, îi scria Dobrogeanu-Gherea.

„Toate simptomele (boalei) pe care le descrii cu atâta măiestrie, lenea şi toropeala în tot corpul, greutatea de fier la cap, greaţa, pesimismul, aversiunea faţă de patrie, lipsa de voinţă socotită, hypertrofia voinţei nesocotite, semiparalizia graiului şi a extremităţilor corpului, în special a picioarelor, toate aceste provin de la igrasie, care provine de la umezeală, care provine de la udeală [= băutură], care provine de la măsea. Scoate-ţi măselele, ascultă-mă pe mine, şi ai să vezi ce sănătos şi sprinten ai să te faci!”

sursa: Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură

---

deci domnilor daca aveti probleme de genul asta scoateti-ve maselele

Daca le-au scos deja (maselele) si problema totusi persista, ce sa mai faca?

Într-o zi, în tren, istoricul german Theodor Mommsen se căuta în toate buzunarele, necajit că nu-şi găsea ochelarii. O fetiţă de lângă el îi întinse.
- Mulţumesc, micuţo, îi zâmbi savantul. Cum te cheamă?
- Anna Mommsen, tată, răspunse fetiţa.

Conducând o doamnă la masă, Mark Twain i-a spus:
- Ce frumoasă sunteţi!
Mai puţin amabilă, doamna i-a răspuns:
- Îmi pare rău că nu pot să vă întorc acest compliment!
- O, a râs Twain. Procedaţi ca mine, doamnă. Minţiţi!

Pablo Picasso se afla la Paris când oraşul a fost ocupat de trupele naziste.
Ofiţerii germani îl vizitau des, iar el îi primea destul de rece. La plecare le dădea cadou o reproducere a renumitei lucrări care înfăţişa distrugerea oraşului Guernica de către piloţii germani. Pictorul rostea doar un sigur cuvânt: “souvenir”.
- E opera dumneavoastră? l-a întrebat unul dintre ofiţeri.
- Oh, nu, l-a lămurit Picasso, a dumneavoastră!

Deloc, am vazut topicul mai in capul listei si am zis ' na, aici se potriveau mai bine!' ) Si cand colo, chiar asa era! )

Scriitorul francez Honore de Balzac (1799-1850) era un gurmand fara pereche. Invitat intr-o zi la masa de o contesa foarte zgarcita, autorul "Comediei umane" s-a ridicat de la masa mai flamand decat se asezase.
- Maestre, iti multumesc pentru placerea ce mi-ai facut-o de a lua masa impreuna. Si te rog sa mai vii...
- Cu placere, contesa. Chiar acum daca se poate!

Intorcandu-se acasa dupa un lung turneu in Africa, unde a luat parte la safariuri memorabile, scriitorul american Ernest Hemingway (1899-1961) isi povestea peripetiile in fata unui grup de prieteni si admiratori. Printre altele el a povestit ca intr-una din zile a ajuns si intr-un tinut locuit de canibali.
- Si nu ti-a fost frica? a intrebat cineva.
- O, ba da - a raspuns marele scriitor. Acolo esti tot timpul cu un picior... in lista de bucate!

Marele compozitor Gioacchino Rossini era un tip foarte leneş. Există o povestioară în care se observă comoditatea lui ieşită din comun. Într-o zi un impresar l-a găsit pe Rossini scriind în pat. Compozitorul l-a rugat să ridice o pagină care căzuse pe podea. După ce impresarul i-a dat foaia, Rossini i-a arătat pagina la care tocmai lucra şi l-a întrebat: “Care pagină crezi că e mai bună?”.
Vizibil încurcat, impresarul a răspuns: “Păi…sunt identice”. Rossini i-a răspuns plictisit: “Mda. Ştii, mi-a fost mai uşor să scriu alta decât să mă dau jos din pat, s-o caut pe prima şi să mă urc iar la loc.”

Lenesul mai mult alearga.....